CÂNTECUL TOAMNEI
Ascult cântecul toamnei târzii;
Îmi pare că pleci, îmi pare că vii…
Simfonie de frunze şi cântare de vânt
e toamna şi viaţa acestui pământ!
Soprană distinsă, doamnă aleasă,
toamna aceasta atât de frumoasă!
Cu cerceii-struguri: pietre preţioase,
cu rochia-i scumpă de fir şi mătase!
Un buchet imens de crizanteme,
petale multe, multe poeme.
Păsări grăbite taie lumina.
E plină de frunze de aur grădina!
Peste copaci vântul trece uşor,
“De cine ţi-e dor? De cine ţi-e dor?”
Eu ascult cântecul toamnei târzii:
“Îmi pare că pleci, îmi pare că vii…”
TOAMNA TÂRZIU, PRIN SIBIU...!
 |
| Lumini & umbre |
 |
| Solitudine |
 |
| Catedrală |
 |
| Crucea celestă |
 |
| Meandru |
 |
| Linişte |
 |
| Pictural |
 |
| Viaţă |
